Gânduri într-un zbor deasupra României

Munții noștri sunt de aur, câmpiile noastre sunt mănoase, apele noastre termale, minele de sare sunt sănătate curată; Peste toate astea, însă, românul a uitat să mai fie stăpân.

Mânați încolo și încoace de minciuna materialismului am pierdut simțul apartenenței la acest neam și unul altuia. Că suntem în țară, că suntem afară, prea ne-am obișnuit să fim ai nimănui, să hoinărim prin această lume ca și cum nu mai avem acel ceva al nostru de protejat şi ne mulţumim cu ce ne împrumută alţii din a lor. Dar noi nu suntem chiar fii ploii. Noi am moștenit o țară bogată de la strămoșii ale căror tradiții, obiceiuri, rânduieli, muncă, eroism, sacrificiu, în fiecare secundă de trai a generații întregi au împământenit bine românismul din văi până în Carpaţi, prin simpla lor existență, aici.

Atunci când asculți trilul, doina, chiar dacă o asculți undeva departe, știi bine meleagurile cărora îi aparţine. Atunci când simți că ţi-e dor știi că dorul te leagă de un pământ românesc, fie că se află azi sau s-a aflat odată între granițele României.

Şi noi suntem la fel de româneşti ca şi doina şi dorul.

Și trebuie să fim conștienți că oriunde ne aflăm pe acest pământ noi suntem români, copii noştri români vor fi; României îi facem sau nu cinste prin ceea ce devenim. O altă ţară nu va fi niciodată țara noastră și un alt neam nu va fi niciodată neamul nostru. Oricât de tare ne-am obişnuit să stăm “pe uliţă”, noi la ei suntem şi vom fi musafiri. “Al nostru” e doar acasă, în România.

Prea multă propagandă încearcă azi să ne convingă că nu avem nevoie de o ţară a noastră, că cel de lângă noi (familia) nu merită efortul, că tot ce contează e cât şi ce ai. Prea ni se predică independența, individualismul. Uniforma globalistă ne-ar veni bine, zic ei. Dar cine ne poate înşela îmbrăcați în ie, în portul nostru unic, ţinând tradițiile noastre deosebite care sunt menite să ne ţină familia aproape, că uniţii nu suntem mai puternici? Pierzând toate astea, renunțând la identitatea noastră de neam, nu rămânem doar fără țara noastră bogată. Nu ne-am mai avea pe noi. Din stăpâni am deveni şi noi musafiri, de data asta, în propria noastră casă.

Aici e România! Aici a fost, este și va fi al nostru, al românilor de pretutindeni.

E timpul să ne amintim şi şă ne asumăm că suntem stăpâni!