Bună oameni frumoși,

 


nu demult m-am întors dintr-o mini escapadă de 8 zile în țara mea favorită, Israel, lucru ce mi-a făcut mult, mult, mult bine. Ce am făcut acolo e foarte important pentru sufletul meu;
Azi însă vreau să-ți povestesc doar despre Tel Aviv.
Tel Aviv-ul cu multele lui amintiri de tot felul este un oraș care se întinde pe malul mării Mediterane (al 3-lea ca mărime din Israel). Un oraș diferit, foarte diferit. Cu un vibe ce sunt sigură că nu îl mai întâlnești nicăieri în lume. Mă întreb care este cel mai fascinant lucru pe care îl găsesc aici și ce mă face să mă întorc de fiecare data cu atât entuziasm. Amintirile, marea, inteligența, oamenii, istoria, cultura, etc ? Probabil toate împreună .
De data asta aveam să stăm doar pentru o zi și să ne întoarcem noaptea la Askelon. Am pornit târziu, După 1pm. Aveam de făcut cam 50 de minute până acolo, ghidându-ne pe waze pentru traseu, gropi, camere sau echipaje de poliție pentru viteză și blocaje în trafic. Prietenii noștri din Israel sunt niște oameni superbi. Ne-au împrumutat mașina lor -I mean- nu am cuvinte. Ca de obicei, pe pământ Israelian avem parte de binecuvântare după binecuvântare, surpriză după surpriză.
Voiam să ajungem la Jaffa- să-i arăt și lui Miriam străduțele înguste ale vechiului port și magazinele speciale de bijuterii. Coborând una dintre străzile pline de hoteluri pe dreapta și pe stânga, după o călătorie de mai bine de o oră 30, am zărit în față marea puțin agitată și plaja ce se întinde până aproape de port. În sfârșit! Erau cam 16°C afară, bătea un vânt răcoros iar eu am început să-mi aduc amintesc de ce revin mereu aici:

° ~ • ◊ • ~ ° 

.

.

Oamenii și vibe-ul.

.

.

Tel Aviv e un oraș nou, într-o parte foarte veche a lumii; nu că lumea s-ar fi făcut pe porțiuni dar, de exemplu Jaffa, unde vom ajunge mai târziu, e vechiul și bine cunoscutul port Yoppe. Străduindu-se să păstreze și să valorifice moștenirea istorică a locului, israelienii au creiat în acest oraș un contrast atât de fascinant cu zgârâie nori impunători, clădiri de afaceri, macarale ce sunt mereu în mișcare ca semn că totul e în continuă dezvoltare, și apoi palmierii, plajele întinse, restaurantele de tot felul, muzeuri și diverse hoteluri.
Fiind centrul ce afaceri și cultural al Israelului, orașul e plin de viață și foarte gălăgios, dar odată ce cobori la mare gălăgia rămâne tot mai în spate și se transformă încet într-un sunet mult mai melodios: sunetul valurilor, al mingilor de matkot lovind paletele, al oamenilor ce se plimbă liniștiți pe malul mării, sau fac grătare în spațiile verzi, al conversațiilor purtate pentru prima dată de 2 străini, acest lucru fiind foarte des întâlnit și foarte normal pe plajele din Tel Aviv.
Deși e probabil cel mai modern oraș din Orientul Mijlociu și în continuă dezvoltare, lipsește genul acela de om anti-social, mult prea independent și de neatins, idei cu care modernizarea societăților noastre ne-a obijnuit. Chiar dimpotrivă. În câteva ore în Tel Aviv vei avea oportunitatea să cunoști multe persoane noi, și supriza să afli că sunt oameni foarte bine educați, unii din ei cu funcții importante și cu multe subiecte interesante de discuție, toate acestea amestecate cu acel ceva wild, dar tamed, al Israelienilor (cel puțin așa au fost cei pe care i-am cunoscut noi).

.

.

° ~ • ◊ • ~ ° 

.

Apusul

.

Privește mai bine videoul….

 

.

° ~ • ◊ • ~ ° 

.

Vechiul port, Jaffa

.

.

În Martie 2018 eram în Tel Aviv cu Anca. Aveam de gând să stăm o noapte aici ca să vedem portul pe întuneric. Am luat trenul din Askelon și ne-am luat pe jos de la gară în căutarea mării. Urmând cursul indicat de localnici, la un moment dat am început să recunosc niște străzi pline de magazine de tot felul. Și apoi, mergând umpic mai în față am ajuns la Carmel Market. Yeeey. Oricum trebuia să cumpăr câteva lucruri din piață și de aici știam drumul până la port.
După ce ne-am făcut cumpăraturi și am mâncat paste, am coborât printre străzile care mergeau înspre mare și mai apoi am luat-o în stânga pe malul mării până la Jaffa.
.

.

Ne-am cazat la “Old Jaffa”. Așa se numește hostelul. Și apoi am ieșit să explorăm străduțele înguste.
Dacă odată ajuns lângă malul mării, la intersecția care urcă în orașul vechi, continui în aceiași direcție până ajungi chiar în vechiul port, pe partea stânga, printre uși ale diferitelor ateliere, magazine, restaurante sau locuințe, este o intrare cu niște scări vechi care nu are nici un fel de poartă. Urcând pe ea dai pe o potecă de cotește mereu cu mici porțiuni drepte și apoi din nou scări vechi, împreună alcătuind un fel de labirint printre pereții de când lumea, având mai multe ieșiri sus în vechiul oraș. Acolo poți să găsești mici ateliere, locuințe, magazine cu tot felul de lucruri unice și opere de artă,… și un pom care e agățat și stă în aer…random!
E un fel de lume de demult.

.

.

.

 

 ° ~ • ◊ • ~ ° 

.

Old Jaffa hostel

.

.

Hostelul e într-o casă mare, veche, cu tot felul de tablouri în stilul israelian pe pereți, o primire caldă, și camere înalte. Micul dejun a fost unul foarte bogat în sortimente, și sănătos, dacă așa ți-l doreai (puteai să alegi și Nutella) și, cel mai important, servit pe acoperiș.
But first: coffee. Locul unde te serveai cu cafea, ceai, suc de portocale și tacâmuri era un bar care înconjura mica bucătărie, singurul loc acoperit (de pe acoperiș), și avea în fața lui câteva canapele vechi, foarte vechi, cu 2 mese în mijloc. Micul-dejun e un fel de loc de întâlnire, unde dai de oameni din toate părțile lumii, backpackers, sau pur și simplu turistul acela căruia îi place să socializeze sau cel cu buget restrâns.
Nu de multe ori este necesar, dar câteodată ajută să fii cel care începe o conversație. Poți întâlni persoane care „trăiesc” în hosteluri. Oameni care trăiesc din a călătorii, sau care trăiesc pentru a călători și își găsesc locuri de muncă în țările în care se află în momentul în care au rămas fără bani, continuându-și drumul când au destul pentru a merge mai departe. Barul era și singurul loc de pe acoperiș unde aveai wi-fi și priză. Masa ce ne-am ales-o era chiar pe marginea acoperișului, cu vedere la străzile ale căror locatari erau treji demult, cu magazinele deschise, și se apucaseră de treabă.
Până la camera noastră coboreai o grămadă de scări. Era pe același palier cu recepția și cu camera de zi. Ușile de lemn erau înalte și înguste. Pe ele erau hârtii atârnate în pioneză cu regulamentul hostelului și alte infomatii utile. În peretele opus era o altă ușă ce ducea în balcon unde aflai o măsuță veche și 2 scaune, unde îmi petreceam eu puținele minute ce le aveam la dispoziție ca să citesc și să prind vibe-ul acestui loc interesant.

.

.

° ~ • ◊ • ~ ° 

.

Magazine /ateliere 

.

Că se află în centrul orașului vechi sau pe străduțele care urcă, coboară, duc la piața de vechituri sau la piața nouă, sau chiar prin labirinturile din vechile clădiri, magazinele și restaurantele din Yaffa sunt majoritatea mici afaceri de familie, unde oameni talentați aduc clienților din creativitatea lor. Acest loc abundă de ateliere de tot felul făcute în clădirile vechi ale portului,unde atunci când au o pauză din a vinde, vânzătorul defapt crează produsul.
Aurul, argintul și pietrele prețioase sunt cele din care găsești orice bijuterie ți-ai pus în minte să cumperi, și clar, acel ceva ce te-ar convinge să renunți la ideea de a nu cumpără.
Chiar lângă piața nouă, în partea stângă, spre centru, am descoperit zilele trecute un alt loc în care voi reveni cu plăcere: un mini-bar pentru fresh-uri de fructe. Găsești multe astfel de baruri în Israel dar acesta mi s-a părut special. Cel ce vindea- un puști de vreo 18 ani- părea expert în a face fresuri; combinând mango cu ananas și încă un fruct ce nu mi-l amintesc, a făcut cel mai bun fresh care l-am gustat vreodată. Da- Yaffa e doar un port vechi- dar locuitorii lui i-au dat viață.

.

.

° ~ • ◊ • ~ ° 

.

Seara în port.

.
Cum am spus deja, motivul principal pentru care am vrut să rămânem la Tel Aviv 2 zile a fost ca să vedem portul seara, pe întuneric. Eu îl vazusem și înainte, când am avut niște peripeții demne de menționat (altădată 😉 ).
Imagine this: e noapte, vremea e plăcută, nu foarte caldă, dar nici frig, iar vântul racoros adie lent. Ai ajuns pe o punte de lemn special amenajată pentru vizitatori și te-ai oprit. În dreaptă ta e marea, a cărui valuri mari lovesc puntea tot la câteva secunde, apa sărind câteodată chiar și peste balustradă.
Cu ajutorul multelor lumini stradale poți să vezi clar valurile iar în depărtare se văd luminile și se aude zgomotul făcut de un elicopter ce se îndepărtează repede. Te uiți mai atent spre întinsa mare, și vezi un om ce s-a aventurat cu barca și la o distanță ce ție îți pare doar de vreo 20 de metri un altul pe o placă de surf. What on earth? -aș spune eu.
Nu știu ce te captivează pe tine, dar eu aș putea să privesc valurile la nesfârșit. Dar totuși te întorci spre stânga și acum vezi superbul Tel Aviv, cu toate luminile clădirilor imense aprinse, ce pare un oraș din viitor din acest colț al vechiului port Jaffa. Păi, este un oraș al viitorului! Apoi te întorci în spate și vezi centrul vechiului port care te ademenește cu locuri cozy unde poti să mănanci, să bei, să iei înghețată și cu o super bună patiserie cu bucate tradiționale.
De jur împrejur e plin de localnici, care probabil au mai văzut acest peisaj de nenumărate ori, dar și ei, ca și mine, revin regulat, fiincă nu este despre ceea ce vezi, și despre modul în care acest loc te face să te simți.

.

 

° ~ • ◊ • ~ ° 

.

Vechea gară a Tel-Aviv-ului.  

HaTachana

.

Prin Iunie-Iulie 2017 eram voluntari în armată și tocmai ce vizitasem muzeul armatei (un alt loc pe care trebuie să îl vezi). Așteptam busul care urma să ne ducă la hostelul armatei. „C” una din Matrika ale noastre ( o să explic acest termen în postarea despre voluntariat) a spus să profităm de timpul pe care îl avem și ne-a dus la vechea gară a Tel-Aviv-ului; Prima gară construită în Orientul mijlociu (1894) care a fost folosită până la recrearea statului Israel (1948).
Azi însă, după obiceiul locului de a face ceva frumos în locurile istorice, găsești acolo galerii de artă, buticuri, restaurante, cafenele, activități pentru familii și tot felul de magazine interesante. M-a încântat acest loc, lucrurile unice găsite acolo și ideea lor de a da viață unei veche gări.
Îl văd ca unul din principiile de bază a Israelului de azi; reconstrucția, reabilitarea și amestecul în echilibru dintre istorie și inovație, iubirea de artă și natură.
Nu am avut timp nici măcar pentru o cafea aici, dar e un loc ce mi-a rămas în minte ca și ceva reprezentativ.

 ° ~ • ◊ • ~ ° 

.

Pasta Basta

.

Lângă Carmel Market, este acest loc unde mergem să mâncăm paste. E unul din restaurantele mele preferate: “Pasta Basta”, chiar la ieșirea din piață.
Deja știam ce vreau. E simplu conceptul: îți alegi genul de paste, apoi sosul și apoi ce vrei să adaugi. E un restaurant vegetarian așa că pe lângă tot felul de legume și brânzeturi au doar pește ( probabil somon și ton). „Hmmm”…o să-mi spui… „tocmai ai spus că e vegetarian”; păi e! În Israel peștele nu e considerat carne; poveste lungă…
Casierul, amabil ca de obicei, ne ia comanda zâmbind în stilul lor tipic de a împrăștia o libertate moliptistoare și eu mă mărturisesc că am așteptat o săptămâna după aceste minunate paste cu sos de gorgonzola, brocoli și ciuperci ce mi le-am comandat și că îmi plac mult pastele lor…
„Really?!” răspunde el degajat „În cazul asta desertul e din partea casei”! Si așa a fost!
Păi așa, să tot mănânci la Pasta Basta!

.

° ~ • ◊ • ~ ° 

.

.

Casă lui Ben Gurion

.

Într-un alt weekend, ca program al armatei am fost să vizităm casa lui David Ben Gurion (primul prim-ministru al Israelului- care a declarat Israelul ca stat în 1894). Știam doar câteva lucruri de suprafața despre acest om atât de important pentru statul Israel. Casa lui din Tel Aviv a fost transformată într-un mic muzeu, deși majoritatea lucrurilor au fost lăsate așa cum erau atunci când el trăia.
Deci nu am intrat acolo cu așteptări foarte mari; ghidul nostru, o fată cam la 25 de ani, foarte drăguță, a început să ne povestească, cameră cu cameră, despre fiecare exponat și despre viața celor ce au locuit aici.
Am ajuns la o cameră cu geamul acoperit de un zid de bolțari, un pat, o masă și scaune, a cărei poveste urmă să o auzim: Ben Gurion era bolnav, însă Naser (președintele Egiptului) nu avea de gând să aștepte să se facă el bine și să invadeze provocând război abia apoi, ca să poată să ia cele mai bune decizii pentru stat. Fiindcă el nu se putea deplasa la muncă, armata a transformat camera în buncăr, devenind locul în care se luau deciziile cele mai importante cu privire la război.
am urcat si la etaj și nu mi-a venit să cred ce am găsit acolo: 4 camere care erau biblioteca personală a acestui om. Pe fiecare perete erau cărți, cărți, cărți. Ghidul ne-a spus că Ben Gurion le-a citit pe majoritatea și că de multe ori când încerca să câștige un argument, el trimitea pe cineva în bibliotecă după o anumită carte. Îi spunea persoanei camera, peretele, raftul, cartea, și pagina unde se află citatul de care are nevoie.
Mai mult, atunci când voia să citească o carte, el considera că ar înțelege-o cel mai bine dacă o citește în limba în care a fost scrisă, așa că mai întâi se punea să învețe limba și apoi citea cartea.
Tot ce-mi doream în acel moment era să stau acolo, o săptămână, o lună, un an, și să citesc.

(am pierdut toateee filmarile de aici, 🙁 )

° ~ • ◊ • ~ ° 

.


.

Tel-Aviv-ul are atât de multe de oferit. Ce ți-am prezentat eu aici a fost o foarte mică parte din experiețele mele în acest minunat oraș. Și sunt atât de multe alte lucruri de văzut, de experimentat, de repetat că îmi vine să-mi cumpăr chiar acum bilet de avion.
Până atunci însă, eu sper că te-am făcut să te visezi măcar printre străzile înguste ale vechiului port Jaffa, cu un fresh din fructele tale preferate în mână.
Join the conversation și povestește-mi în comentarii despre un loc care ți-a rămas în suflet sau, dacă ai vizitat deja Tel Aviv-ul, ce ai vizitat si care au fost impresiile pe care ți le-a lăsat.

° ~ • ◊ • ~ ° 


Ps: Am și vești foarte bune: dacă plănuiesti să vizitezi Ierusalimul, de acum ai ghid și în română la Institutul Templului- un loc pe care trebuie să-l vezi măcar odată în viața. It’s a must!

.

.

 

 

 

 

 

 

 

 

Cu drag,

Loading Likes...

One thought on “Israel series: 9 din lucrurile pentru care revin mereu in Tel Aviv”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *