Citeste mai întâi prima parte: Sunt voluntar în armata Israelului

Dacă ne-ar fi spus cineva cu ani în urmă că așa va arăta viața noastră și că vom avea parte de toate experiențele pe care le-am trăit, cel mai probabil nu am fi crezut. La fiecare pas în călătoriile noastre în Israel am avut parte de binecuvântare după binecuvântare și am experimentat momente pe care n-ai cum să le programezi. Frumusețea vieții nu are limite atunci când Îl ai pe Dumnezeu de partea ta. 

Mi-am dorit întotdeauna să ajung în Israel (măcar o dată-n viață) și mi-am dorit întotdeauna să fac și eu cumva parte din armata Israelului, dar n-am crezut în această dorință. Părea prea “basm” să existe vreo modalitate prin care să se îndeplinească. 

Un timp Israel a fost pentru mine ca a doua casă. De multe ori stau și mă gândesc la asta. Fiindcă am crescut cu Biblia în mână, cei din armata Israelului sunt eroii copilăriei noastre și istoria lor e cea din care învățăm și ne luăm exemplele pentru viața de zi cu zi până azi. 

Și totuși, sunt aici! 

Aici am avut parte de multe momente în care, fictiv, am fost pusă în fața unor alegeri greu de acceptat, pentru că nu ai cum să faci cale întoarsă repercusiunilor lor. Din nou mi-a fost provocată și schimbată perspectiva asupra vieții. Chiar dacă nu am trăit eu nici decizia și nici repercusiunile ei în mod real, ci doar în acest exercițiu, toată situația asta limită m-a ajutat să fac lumină asupra unor percepții puțin greșite ce le aveam asupra ființei umane.

Eram toți voluntarii adunați în jurul mesei rotunde.

Muream de nerăbdare să auzim continuarea, dar se pare că “B” nu se grăbea deloc. El voia să ne arate cum a gândit în cele 8 secunde și să ne provoace să facem o alegere. 

(Ca să aibă sens continuarea textului, dacă nu ai citit încă prima parte, citește-o AICI! ) 

A așternut pe tablă câteva situații care gravitează în jurul aceluiași principiu.

  1. Vine trenul și pe șină sunt legați 3 oameni. Tu ești la macaz. Ai posibilitatea de a schimba direcția trenului pe o alta șină pe care este legat doar un om. Ce faci? Schimbi direcția trenului și lași să moara omul care trebuia să rămână în viață sau îi lași să moară pe cei trei? 

Dacă vrei un exercițiu de gândire care să-ți provoace ideile ce le ai cu privire la viață, ia un pix și-o foaie și scrie-ți deciziile. Scrie și de ce faci alegerile pe care le faci ( înainte să citești continuarea 😉 ) 

  1. Vine trenul și pe șină sunt legați 3 oameni. Tu ești pe pod împreună cu un om gras. Dacă arunci omul gras în fața trenului, moare, însă trenul se oprește și cei 3 oameni sunt salvați. Ce faci? Arunci sau nu omul în fața trenului?
  1. “Ești doctor și un om vine la spital cu 80% șanse de supraviețuire. Ai încă 3 pacienți cu 20% șanse de supraviețuire care au nevoie urgentă de transplant de organe. Dacă iei organele omului cu 80 % șanse de supraviețuire și le pui celor trei cu 20% șanse de supraviețuire, îi salvezi. Ce faci? Iei sau nu organele omului? 

Înainte să auzim explicația lui ” B” eu și Simo am luat aceeași decizie. Am fi schimbat amândouă macazul trenului însă nu am fi aruncat omul gras și în nici un caz nu am fi luat organele omului cu 80% șanse de supraviețuire. 

 “De ce nu ați arunca omul gras în fața trenului? Ați spus că ați schimba macazul. Până la urmă care e diferența?!” ne-a întrebat “B”, iar apoi a continuat să ne explice de ce majoritatea oamenilor gândesc așa: să arunci omul în fața trenului implică atingere, așa că, faptul în sine îți pare inuman. E mult mai simplu să decizi cine trăiește și cine moare când schimbi macazul, fiindcă trebuie să apeși doar un buton, iar asta te face să te distanțezi emoțional de alegerea ta. 

Cu toate exemplele acestea în minte să reluăm povestea noastră. 

“B” îl anunță pe căpitan de prezența copiilor în aria unde se aflau teroriștii. “Ai 8 secunde! nu avem ce să facem acum! Trage!” 

Fiecare soldat își știe datoria și fiecare luptător înțelege ce înseamnă războiul. Să nu te supui ordinelor comandantului și să le îngădui prin asta teroriștilor să își îndeplinească misiunea este practic trădare de țară. Până la urmă ce ar fi mai greu de suportat? Să permiți să moară oameni și copii din țara ta sau să apeși butonul și să tragi, lăsând să moară odată cu teroriștii acei copii care au fost la momentul nepotrivit în locul nepotrivit, exact în același fel cum ai fi schimbat macazul la tren?! 

“Hai, mai ai 5 secunde… 3, 2…” Se face liniște.  ” Ai tras?” Se auzi din nou vocea căpitanului din stația radio, însă nu a fost urmată de niciun răspuns. Tancul pornește cu toată viteza spre stânga.

În cele 8 secunde lui “B” i-a venit ideea unei alte posibile soluții, așa că a ales să nu tragă! A dus tancul în zona în care s-a gândit el că era cel mai probabil să ajungă teroriștii, ținând cont de direcția în care au luat-o.  Avea să-i ia 5 minute să ajungă acolo și tot 5 minute le lua și teroriștilor să traverseze pădurea. Să ajungă cu o secundă mai târziu ar fi fost, de fapt, o secundă prea târziu. Tancul însă nu e o mașină pe care să “o calci” în situații de urgență; nu merge cu viteză mare. În fiecare minut trebuia să parcurgă o anumită distanță și cheia succesului era să meargă în mod constant cu viteză maximă. În cele 5 minute care probabil au părut cât 50 de minute lungi, au ajuns la locul respectiv și au îndreptat tunul de la tanc spre pădure.

în acest moment totul era în voia sorții. Puteau doar să spere că cei ce voiau să le omoare compatrioții nu au ajuns înaintea lor și au urmat cursul gândit de ei. Au mai trecut doar câteva secunde până ce i-au zărit pe teroriști … și au tras! 

Misiune îndeplinită!  

… 

Curând mergem și noi acasă in România. Mă gândesc la cât de feriți am fost noi de ororile războiului, de astfel de decizii; la cât de incomplet e adevărul multora și la cât de multe aspecte există, până la urmă, în fiecare conflict.  Apoi la faptul că atât de mulți judecă situații prin care nu au trecut și a căror complexitate nu au nici pe departe cum să o înțeleagă. 

În Israel e război, dar e pace și în IDF am învățat să prețuiesc viața. Într-o zi am să vă vorbesc despre controversele Israelului.

<3

Thank you for reading !

Cu drag,

cu drag!

Loading Likes...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *